“Amintirile sunt ca o cotofana…”

amintirile sunt ca o cotofana

“Amintirile sunt ca o coțofană. Adună toate prostiile lucitoare și sclipitoare și nu acordă atenție la ceea ce contează” .

E din filmul  Just Before I Go. Nu despre film vreau să vorbesc, care oricum e un film de duzină, fără o morală prea adancă, ba chiar destul de îmbibat în lăturile propagandistice de prin zilele noastre. Mie doar mi-a plăcut acea descriere colorată, as putea spune , a trairii în și dupa amintiri.

M-am gandit de multe ori la felul ușor în care noi oamenii, in general, ne furăm singuri caciula, după cum spune cugetarea.

Noi toți avem un trecut, fie glorios, fie manjit de alegerile prost făcute. Chiar și cei care nu au facut nimic, nici glorios nici rușinos, zic ei,  eu tot la rușinos i-aș baga pentru ca a nu acționa atunci cand poți sa o faci, mi se pare a fi un soi de lașitate față de propria persoana. E ca și cum ai vedea un om că se înneaca și tu mai degrabă scoți telefonul și iti faci un selfie cu el zbătandu-se. Ți s-ar părea mai comod și lipsită de consecințe nepăsarea. Dacă il apeși de tot sub apă ești criminal. Dacă incerci sa îl scoți, te supui riscului de a fi tras de el sub apă. E mai comod să nu faci nimic, nu?

Ei, acum revenind la oile noastre, nu ți se întamplă sa pici uneori…sau de multe ori, pe ganduri , și să te gandești fie la trecut, fie la viitorul pentru care acolo in minte ai facut deja un scenariu demn de studiourile hollywoodiene?

Ce bine era dacă făceam aia…, ce bine era dacă nu ascultam (sau daca ascultam) de sfatul acela…, dacă eram mai îndrăzneț…, dar cate și mai cate o sa fac eu peste 1o ani…, o sa mă duc acolo…, s.a.m.d.

Recunosti vreuna din “cugetarile”astea?

Dacă raspunsul e da (și sunt convins ca e), ei bine, acele momente în care tu, eu, noi toți am avut nostalgia de a derula trecutul sau îndrăzneala de a proiecta viitorul, atunci am pierdut prezentul.

Rememorarea trecutului te poate ajuta sa eviți o situație similiară cu cea experimentată în trecut , la fel cum a-ți trasa o țintă în viitor te poate ajuta în a lua decizia din prezent, dar a stărui in continuu între cele două momente de timp, nu poate fi decat o amăgire și un refugiu pentru frustrările acumulate.

Se ne gandim la un semafor. Amintirea trecutului iți spune ca roșul și verdele au o anumită semnificație. Viitorul iți spune ca dacă se va face verde, ai liber sa treci. Dar daca in prezent tu nu ești la semafor, cine poarta vina? Soferii, pietonii?

Singura vină o purtăm doar noi, nu pentru ca am trăit trecutul și ne dorim viitorul, ci pentru ca nu trăim prezentul, refuzandu-ne clipa de acum.

Da mai departe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *