Avem nevoie de poveste

avem nevoie de poveste

“La orice varsta, omul este o fiinta care se hraneste cu povesti. De aceea, avutia povestirilor, pe care au strans-o oamenii de pe tot globul, din casa in casa, din secol in secol, fie in vorba, fie si in scris, a depasit celelalte avutii omenesti.” Rabindranath Tagore

Da, avem nevoie de poveste.

Avem nevoie sa fim actori. Avem nevoie sa fim si public. Uneori in rolul principal. Alteori  aparand doar vag in coltul scenei. Intr-un fel sau altul, totparte  din poveste.

Avem nevoie sa ne spunem povestea. Avem nevoie sa auzim si povestea altora.

Avem nevoie de momentele vesele ale unei comedii, dar avem nevoie si de clipele de drama, fara de care am trece nepasatori pe langa tot ce ar putea oferi viata valoros.

Avem nevoie sa citim si sa recitim pasaje, uneori pentru a nu repeta o greseala, alteori pentru a potoli setea alergarii cu un strop de melancolie.

Suntem sigurele fiinte care isi pot lua copii, nepotii si stranepotii si le pot citi o poveste inainte de culcare.

Mai e nevoie de alte argumente care sa arate darul care a fost pus in noi?

Cred ca fiecare om in parte, are undeva acolo in inima, un gand care il indeamna ca neincetat sa isi scrie propria poveste.

Zi de zi adaugam cate un rand la poveste, cate un subcapitol. Azi o nuvela de aventuri cu vecinii care dau muzica tare in miez de noapte, maine introducerea unui mic roman de dragoste, la un moment dat si drama despartirii de parinti, de prieteni; clipa de clipa, cu fiecare decizie pe care o luam, in mod constient sau nu, se scriu pagini intregi de simtiri, trairi, ganduri, planuri, alte povesti ce la momentul potrivit vor fi parte din marea biblioteca a civilizatiei umane.

Nu toate povestile sunt unele de succes, nu toate povestile sunt fantastice, nu in toate povestile eroii zboara sau muta muntii. Unele povesti au menirea doar de a da curs unor alte povesti mai mari, dar si maretia acelora mai mici tocmai in aceasta sta, ca fara ele ca si fundament, scrierea acestora mai marete nu ar fi fost posiblila.

foto: http://www.dorkly.com

In majoritatea povestilor, adevaratele superputeri ale protagonistilor nu sunt scoaterea panzei de paianjen din maneca, telepatie, telekinezie sau alte tele-smecherii hollywoodiene. Adevarata putere sta in insasi schimbarea inimii, a gandului, a vietii si destinului ce par de neclintit.

Cea mai mare pedeapsa pentru omul insusi este sa isi piarda avantul imaginand un deznodamant ce inca nu a avut loc. Proiectii in viitor, mii de variante posibile din care singura reala si sigura este moartea. De acord, dar pana acolo e un drum, care  se poate pava cu absolut orice. Pana acolo putem sa iubim, putem sa uram, sa strigam, sa vedem, sa ne bucuram, sa simtim. Absolut orice alegem. Piatra pe care o asezam azi, pe aceea vom calca maine pentru urmatorul pas.

E alegerea noastra.

De aceea tu, eu, ei, noi toti avem nevoie de poveste, pentru ca fara ea suntem goi si binecuvantarea pe  care o avem ni se transforma in blestem.

Povestile de succes au apartinut tot timpul acelora care nu s-au oprit nici la titlu, nici la primul si nici la ultimul capitol.

Povestea se termina doar cu ultima propozitie.

 

foto: http://www.startatsv.com
Da mai departe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *