CARE ESTE SCOPUL VIEȚII?

Eu cred că este un joc al iubirii

 

Nu ți se pare că un lucru pe măsură ce se întâmplă foarte des, paradoxal, se banalizează și tinde să își piardă din importanța care i-ai acordat-o înainte de a-l dobândi? Adică, nu e ca aerul sau ca apa, la care nu o să ajungi niciodată să îți spui : “Azi am respirat destul!” sau “Pentru anul acesta am băut suficientă apă!

Vrei un lucru, te lupți să îl dobândești, vine euforia de moment și numai ce ajungi să te obișnuiești cu gândul că îl ai și deja realizezi că de fapt aveai nevoie de altceva.

Este poate, o căutare a sufletului care s-ar manifesta altfel, dar e îngrădit de dimensiunea gândurilor, dorințelor și asteptărilor noastre. “Asta avem, cu asta defilăm” zicea o vorbă din popor. De la vorbă până la faptă poate părea distanță lungă, dar dovezile se desfășoară clar în fața noastră, indiferent dacă alegem să le vedem sau nu. Ignoranța e și ea o alegere, dar a ignora un lucru nu echivalează cu a-i anula existența, ci doar că este alegerea noastră de a înhide ochii și astupa urechile.

În virtutea acestor gânduri, îmi pun întrebarea: “Dacă o mașină, o casă, o familie, un regat, o lume întreagă, sunt scopul acestei vieți, de ce după ce le-au dobândit, cei ce și le-au dorit, nu au intrat în vreo stare permanentă de fericire în care să rămână până eventual se epuizeaza trupul?” Ba din contră, după o oarecare vreme, starea de căutare revine, chiar mult mai accentuată sau, pe de altă parte, mult diluată sub acțiunea directă a unei iluzii de scurtă durată. Atîta timp cât actul de “magie” a avut loc, parcă era o altă lume, în care totul părea posibil. Când mirajul a dispărut, locul lui a fost luat, inevitabil, de aceleași probleme care credeam ca se vor rezolva de îndată ce vom începe să imităm “soluțiile” altora. Sunt de acord cu zicerea “trăiește clipa ca și cum ar fi ultima”, dar nu în sensul unei risipe sufletești și trupești. Nu spun din cărți. ci din propria experiență. Toate lucrurile au contat  într-o măsură mai mică sau mai mare, căci ceea ce sunt s-a zidit pe acea fundație. Dacă însă construiesc fără să văd care este locul “cărămizilor” lipsă din trecut și ce trebuie să pun în loc, toată construcția se va dărâma peste mine la un moment dat.

Nimeni nu poate fugi de ceea ce este, dar cum bine îmi  spunea un părinte ” cel mai greu îi este omului să se ierte pe el însuși“. Sincer, nu prea știu nici acum ce înseamnă, dar un lucru am învățat, că totul, dar absolut totul începe de la iertare, iar iertarea își are tot timpul rădăcina în iubire… … ceea ce mă duce la răspunsul meu la întrebarea: ” Care este scopul vieții?“.

Eu cred că este un joc al iubirii.

cheilenereinfo_19.05.2015_1

Despre iubire au vorbit mulți, dar niciodată nu a vorbit ,cineva, iubirea de rău, decât dacă a experimentat un soi de sentiment care părea iubire , dar în final s-a dovedit a fi orice altceva.

Iubirea sinceră, adevărată, îmi pare că este singurul răspuns care îți poate oferi toate răspunsurile.

Iubirea te îți dă posibilitatea să fii celălalt în propriul tău trup.

Iubirea deține singurul dicționar în care nu este scris cuvântul EU (persoana întâi singural).

Iubirea este singura simțire care poate da curajul jertfirii de bună voie.

Inima îmi spune că trebuie neapărat să adaug aici că iubirea este Dumnezeu.

 

Ia auzi ce definiție frumoasă oferă Scriptura pentru acest sentiment:

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

 

Acum ,doar citind aceste rânduri, nu rămâne o singură concluzie, că tot ce e în afara iubirii, se concretizează în necazurile, nefericirile și toate lucrurile pe care ne ne luptăm o viață întreagă să le  alungăm din tot ceea ce facem?  

Deci….CARE ESTE SCOPUL VIEȚII?

 

Da mai departe:

3 thoughts on “CARE ESTE SCOPUL VIEȚII?

  1. Buna. As dori si eu sa-mi dau cu parerea referitor la articolul de mai sus.
    Poate ca “scopul” si “viata” sunt doua cuvinte ce ar trebui folosite invers in context..viata in sine e un scop!
    Numai Dumnezeu stie care ne este menirea, scopul venirii pe Pamant, noua nu ne ramane decat sa iubim, sa apreciem si sa iubim viata sub orice forma ne-a fost data. Sa facem un scop din asta!
    Asa cum ai mentionat in continutul articoului si sunt de acord cu asta iubirea si multumirea de sine si fata de ceilalti sunt, combinate, un ingredient principal al acestui parfum: viata.
    Este adevarat ca nu este usor sa joci acest joc numit viata daca nu esti pregatit si daca nu vrei sa-ti traiesti anii in multumire, iubire si impacare sufleteasca.
    Te intrebai de ce unii oameni cauta toata viata sa dobandeasca lucruri materiale si apoi dupa ce le dobandesc se plictisesc de ele si se nefericesc. Probabil ca fac din viata lor un scop in dobandirea acestor lucrui materiale. Nu dau atentie sufletului, esentei vietii, trairii launtrice.
    Pentru ca asa e la moda, pentru ca asa fac ceilalti, pentru ca “ce zice lumea”…si tot asa.
    Intrebare: omul isi doreste o masina ca sa se plimbe si sa se mandreasca cu achizitia sau stie ca masina e doar un lucru material dar il va folosi in calatoria lui in viata si va explora intreaga lume?
    Unele lucruri sunt necesitati nu scopuri.
    Inspirandu-ma dintr-o carte simpla dar exceptionala concluzionez cu o adaptare si o recomandare generala pentru toata lumea:
    Bucurati-va, iubiti viata si fiti multumiti:
    -ca ploua si florile tale vor creste in gradina
    -ca ai parinti si desi nu sunt cei mai frumosi sau bogati din lume asta ii face speciali pentru ca te-au creat
    -ca nu ai masina sa mergi la lucru dar esti fericit ca doar asa poti socializa cu oamenii in drumetia ta
    -ca ai dat peste multe greutati in viata dar numai asa le poti povesti nepotilor prin cate peripetii ai trecut
    si lista poate continua dar fiecare dintre cei ce citesc sau nu pe aici are sigur propria lui/ei lista.
    Pe curand!

    View Comment

Leave a Reply to Mica calatoare Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *