Celor care “se pricep” să îți spună cum să îți trăiești viața

Celor care se pricep sa iti spuna cum sa iti traiesti viata

Încep cu vorbele de duh ale celor de la BUG Mafia:

“Pentru toți cei care…se irită,

Am o vorbă să vă spun : GURA MICĂ”

Nu am găsit alte cuvinte mai potrivite pentru articolul dedicat celor care se pricep foarte bine în a da sfaturile de viață  tuturor celor din jur, mai puțin lor înșiși.

Recunosc că obișnuiam ( încă mai sunt mici urme ale bolii atotcunoașterii ) să dau sfaturi în stânga și în dreapta  și cumva lucrurile s-au așezat de așa natură că am ajuns doar să îmi doresc să încerc să dau  și să fac ce pot și cât pot mai bine în și cu viața mea. Să nu crezi că procesul s-a încheiat. Dau plin de rateuri și nu mai vorbesc că iese din când în când sfătuitorul din mine și cu o putere nebănuită, parcă toate destinele sunt la picioarele lui și cu degetul mic de la picior se simte în măsură să arate direcția în care trebuie să ducă un drum s-au altul. Drumul altora, desigur.

K***t pe băț. Mă scald în exact aceeași mocirlă ca și restul oamenilor din jur, dar, doar pentru ca mai reușesc să scot ochii afară din băltoacă precum broasca, dintr-odata mi se pare că porțiunea mea de băltoacă e mai curată decât a celorlalți.

Îmi povestea azi o prietenă, cât de singură se simte când o colegă de serviciu de aceeași vârstă și din același loc, îi dă direcția de viață apelând la un fel de șantaj emoțional de genul :” am fost crescute în același loc, cu aceleași principii de viață și am fost educate sa facem aia și cealaltă“. Rețeta e clară: școală, familie, un job și aștepți să mori.

Deci , măi sfătuitorule, tu când ți-ai decis drumul, ai venit să mă întrebi pe mine?

Măi sfătuitorule, dacă aleg să fac cum îmi spui tu, și lucrurile nu merg bine, vei veni să suferi în locul meu sau măcar îmi vei oferi umărul pe care să plâng?

Măi sfătuitorule, dacă urmez sfatul tău, îmi traiesc viața mea sau trăiesc proiecția eșecurilor vieții tale asupra  vieții mele?

Măi sfătuitorule, dacă ne-am fătat din mame diferite, la ore diferite, în locuri sau anotimpuri diferite, de ce crezi că destinul meu nu va fi diferit de  tău, chiar și de am lua o decizie identică?

Măi sfătuitorule, dacă tu ți-ai trăit bucuria reușitei sau scurta tristețe a eșecului, mie de ce vrei să îmi răpești aceste momente?

Măi sfătuitorule, știi că indiferent de decizii, visele și cosmarurile tot la doi metri sub pământ vor sfârși. Nu crezi că ar fi mai înțelept să îmi spui că mă susții indiferent de decizia pe care O IAU?

Măi sfătuitorule, nu e mai bine să îți trăiești tu viața ta dupa propriul tău sfat? Dacă gândul tău a fost bun, crede-mă că voi veni singur și iți voi cere sfatul. Nu vei fi mai împlinit când vei fi realizat două lucruri dintr-o lovitură: ai dat la iveală tot  ce era mai bun din viața ta și ai devenit și exemplu de urmat pentru alții?

Salutări și viață lungă!

Sunt doua feluri de a-ti trai viata… Unul – de a crede ca nu exista miracole. Altul – de a crede ca totul este un miracol.Albert Einstein

Da mai departe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *