Sărbătoare fără sărbătorit

Hristos s-a nascut

Brăduleți, betea colorată, moși crăciunei, multe sarmale…atmosferă de mare sărbatoare. Întrebarea este: cine e sărbătoritul? O fi santa cloz, grăsunul ala cu pelerină roșie care mănâncă sarmale și jumeri tot anul iar într-o zi aleargă prin toată lumea încercînd să slăbească? Poate nu el, cred că renii, că ei trebuie să îl care.

Repet întrebarea: CINE E SĂRBĂTORITUL?

Pare că toată lumea știe exact ce trebuie să se întâmple, dar parcă ceva lipsește.

Facem un mic exercițiu de imaginație?

Imaginează-ți ca ești la ziua de naștere a unui prieten și el nu e acolo. S-au mai rău, imaginează-ți că mergi la petrecere, sărbătoritul e acolo dar tu ești prea ocupat cu orice altceva dar nu cu a-l felicita și a te bucura de prezența lui.

Îți mai dau un exemplu? Tot legat de petrecerea de naștere a prietenului. Cum ar fi să mergi acolo și în loc să îl sărbătorești pe el, ajungi să te sărbătorești pe tine? Să uiți complet de faptul că el e sursa veseliei, el e sufletul petrecerii și pentru el s-au adunat toți oamenii.

Ți se pare că vreuna dintre situațiile de mai sus ar avea o oarecare asemănare cu situațiile în care ne punem în aceste zile de sarbatoare?

Nu vreau să critic pe nimeni, sunt doar întrebări retorice, rezultate în urma  auzirii a diverse afirmații de genul: “Urăsc Crăciunul că iar trebuie să cheltuiesc bani pe cadouri” sau pur și simplu un “Urăsc Crăciunul“.

E o zi de naștere a unui om și te poți opri aici dacă credința ta nu te poate împinge la mai mult. Urăști un om sau urăști veselia care a generat-o nașterea lui?

Urăsc ipocrizia mai ales cea care poate fi mirosită de la mare distanță. Urăsc ipocrizia care se ascunde atât de bine încât omul și-a transferat propriile experiențe negative asupra a tot ce are o oarecare legătură cu trecutul lui. Îți spun și de ce am tras concluzia asta, revenind la colegii pe care i-am auzit afirmând diverse lucruri. Unul ura Crăciunul pentru că părinții i s-au despărțit când era mic și Crăciunul era nevoit să îl petreacă în fiecare an separat, când la un părinte, când la altul. Un altul ura Crăciunul pentru că în primul rînd își ura parinții (nu îi cunosc motivele, dar afirma aceasta fără nici o reținere, iar din acest motiv a și intrat în armată de la 17 ani ). Iar un al treilea coleg, ura Crăciunul pentru că era nevoit să își cheltuiască banii pe cadouri.

Unde este vina Crăciunului în toate acestea? Oare Crăciunul a separat oamenii? Oare Crăciunul e de vină că relațiile între oameni s-au răcit într-un așa hal că se urăsc copii cu părinți iar relația dintre ei se măsoară în valoarea cadoului?

Oare Nașterea lui Iisus Hristos am vândut-o pe lucruri de nimic?

Oare când voi veni voi mai găsi credinţă pe pământ?” ( Luca, cap18, versetul 8)

 

 

Da mai departe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *